Rezultate găsite: 83


#418

Cât de rău poate fi să-ți păstrezi un zâmbet când mergi pe stradă sau dai un salut?

#408

Exprimă-ți natural ideile și faptele, lumea oricum interpretează după propriul plac.

#364

Oare când voi conștientiza că nu încăpățânarea și egoismul mă vor ajuta să-mi trăiesc viața pe care mi-o doresc?

#362

Uneori am impresia ca nu ma incadrez deloc in lumea asta,nu ma identific cu oamenii si nici cu lucrurile pe care le considera ei a fi "normalitate".

#345

Mi-e ciudă pe mine că îmi propun multe lucruri și nu le îndeplinesc nici pe departe.

#342

Vreau să reușesc să-mi controlez mai bine faptele și vorbele, mai ales față de cei apropiați.

#299

Mi-am dat seama că muzica îmi schimbă starea, în funcție de tonul și mesajul pe care îl are.

#295

Nu înțeleg de ce mi-e așa greu să-mi găsesc echilibrul.

#289

Mi-aș dori ca orice bucurie, oricât ar fi de mică, să mă țină mai mult timp.

#269

Mi-e ciudă pe mine că deseori mă supăr și mă agit pe lucruri total inutile, care nici măcar nu sunt probleme care ar merita vreo atenție.

#266

Nu știu de ce aleg să mă îndepărtez de oamenii la care țin.

#262

Aș vrea ca cineva să aibă răbdare cu mine, să mă învețe să gătesc. Mereu sparg gălbenușul la ou și ard cartofii prăjiți.

#255

Vreau să fiu ținută în brațe cu tot dragul, să simt că cineva mă adoră.

#253

Poate sună ciudat, dar liniștea totală mă sperie. M-am obișnuit să am mereu pe cineva în preajma mea, acasă eram cu părinții, la cămin cu colegii de cameră, la facultate suntem mulți studenți. Să fiu singură într-un loc îmi trezește fiori...

#248

Uneori mă simt inutil.

#219

Mi-e frică să dorm pe întuneric, dacă este beznă totală.

#179

Impactul pe care il ai asupra oamenilor intr-o zi se va reflecta asupra ta.

#178

Te-ai gandit vreodata ca o usa inchisa nu inseamna ca Dumnezeu nu exista sau te-a pedepsit..Defapt sunt doua variante, ori drumul de dupa usa este in lucru-si nu ai vrea sa intri intr-un santier, nu?, ori o alta usa e deschisa, doar ca e nevoie sa mai faci cativa pasi.

#177

Desi ma pricep sa sutin oamenii si imi place sa par puternica in fata lumii, defapt in spatele fiecarui cuvant care ma face sa par puternica se ascunde opusul.

#164

De multe ori nu-mi pot controla gândurile și sentimentele.

#147

Nu știu cum să depășesc depresia și anxietatea.

#142

Ma dor nedreptatile care se desfasoara in fiecare zi...

#139

Ma scuz lu mini me pentru ca am devenit persoana de care a avut frica.

#138

Cred că cel mai mare inamic al meu îl constituie totalitatea fricilor mele, îngrijorările, temerile, nesiguranțele pe care n-am curajul să le împărtășesc. Cu alte cuvinte, trăirile mele, tocmai eu...

#134

Uneori mi-ar plăcea să citesc, dar am atâtea alte gânduri încât nu mă pot concentra.

#132

De când am început să devin persoana de care mă temeam?

#131

Cu toții am putea ajunge niște depresivi, dacă tot căutăm încontinuu motive de care să ne plângem, și nu le acordăm atenție celor de care merită să ne bucurăm...

#127

Îmi place să cred că sunt deosebită, dar de multe ori mă comport imatur, ca o fată naivă care are nevoie de atenție. Sunt cel mult o fată obișnuită, cu mici calități care nu ies în evidență și nu-mi acoperă defectele.

#126

Nu știu de ce prefer să nu zic când ceva mă deranjează pe moment, ci țin în mine supărarea. Astfel, când sunt singură, fără să mă gândesc la nimic, încep să plâng și nu-mi dau seama de ce. Îmi place să am mereu ceva de făcut, să-mi țin mintea ocupată, pentru a evita astfel de momente.

#118

Sunt foarte dezamagita in persoanele care imi erau importante

#116

Nu știu de ce mi-e atât de greu să mă exprim. Uneori știu ce simt, observ ce se întâmplă cu mine, dar nu pot găsi cuvintele necesare pentru a descrie...

#115

Mă tem că răutatea din jur mă va influența și pe mine. Nu cred că am puterea și curajul de a nu mă schimba într-un mod negativ.

#114

Nu știu de ce aleg să folosesc minciuni banale în loc să spun direct adevărul. Știu că va deveni un obicei complet greșit.

#113

Vreau să fiu sigură că nu voi face ceva ce voi regreta pe viitor.

#112

Nu știu de ce mereu apreciez lucrurile abia după ce nu le mai am: vorbele, îmbrățișările și încurajările unei persoane, flirturile nevinovate, încrederea...

#111

Mă simt singur.

#110

Mă sperie faptul că sunt dependent de tehnologie.

#109

Mi-e frică să vorbesc cu alții la telefon.

#108

Uneori mă bucur când ceva îmi reușește, doar pentru a face în ciudă persoanelor care nu mă plac deloc.

#107

Adesea nu mă simt integrat.

#106

Nu știu de ce n-am chef să vorbesc cu nimeni, dar îmi lipsesc anumite persoane.

#105

Vreau să îi conving pe alții de miracolele zilnice. Dar dacă încep să le vorbesc, mă vor considera nebun sau un părtinitor la vreo sectă. Cum să nu ne bucurăm de florile, copacii, culturile care cresc din niște simple semințe, de absolut tot ce ne oferă natura? De ce nu ne bucurăm și nu apreciem sănătatea, lucrurile materiale și abstracte de care avem parte? De ce căutăm mereu ceva rău, de care să ne plângem sau să îi dramatizăm lipsa? De ce suntem mai ușor influențați de tot ce e negativ? De ce uităm să ne gândim la noi, la ce trebuie să facem bine? De ce nu încercăm să fim primii care fac un pas spre bine, spre a ajuta pe altcineva? Ne e frică să fim modelul pe care vrem să-l vedem în altcineva...

#104

Uneori mă gândesc câte persoane nu mă suportă.

#103

Nu cred că sunt îndrăgostită, dar nu sunt sigură.

#102

Nu știu de ce mereu ascund emoțiile.

#101

Aș vrea să am mai mulți prieteni în viața reală. Mă refer la oameni de încredere.

#100

Nu cred că fericirea durează. Clipele perfecte sunt doar momentane, poate apărea un eveniment neplăcut care fie le spulberă dintr-odată, fie le distruge farmecul puțin câte puțin, până nu mai vedem nimic frumos din ceea ce am considerat că era perfect.

#99

Sunt foarte speriată când cineva vrea să se apropie de sufletul meu, să mă cunoască dincolo de persoana pe care încerc s-o afișez. Mi-e teamă că încrederea dată pe moment se va întoarce cândva împotriva mea.

#98

Deși nu-mi place să recunosc, sunt foarte leneș. Vreau note mari fără să depun efort, îmi amân responsabilitățile cu gândul că nu mai trebuie îndeplinite, aștept să-mi facă altcineva treburile. Știu că nu e corect, dar îmi place să fiu comod.

#97

Nu știu de ce aleg să fiu nesinceră cu mine și cu cei din jur. Afirm că nu-mi plac lucrurile romantice, dar când sunt singură mă uit la filme de dragoste și sper să am parte de asemenea povești. Spun că n-am nevoie de ajutorul altora, pentru că nu vreau să rămân datoare. De multe ori spun că totul e în regulă, când adevărul e complet altul. Nu pot fi sinceră nici măcar cu mine, cum aș putea să fiu cu cei din jur?

#96

Uneori sunt foarte nehotărâtă, parcă nu mă cunosc, nu știu ce-mi doresc, ce-mi place.

#90

Vreau doar să spun că n-am niciun motiv pentru care să nu fiu fericit, mulțumit sau recunoscător. Ura mie, că am realizat asta! :)

#89

Mi-ar plăcea să am mai multe responsabilități, să fiu privită cu admirație că fac lucruri mari, dar mă tem că nu pot face față.

#88

Spun că vreau să fiu lăsată în pace, că nu vreau să mai primesc mesaje de la oameni care îmi solicită ajutorul. Dar, de fapt, mă simt inutilă când nu-mi scrie nimeni, prefer acele momente de agitare, decât lipsa lor.

#87

Regret că deși simt compasiune, nu fac nimic să ajut când este nevoie, când am ocazia...

#86

Vreau mereu o persoană de încredere, care să țină la mine și să nu mă lase indiferent de orice. Dar când mă gândesc că am avut de multe ori ocazia de a fi eu acea persoană, și am dat greș, realizez că nu mai merit. Voi încerca însă să fiu, cred că astfel, mă voi ajuta pe mine.

#84

Vreau să învăț să fiu mai organizată. Atât în ceea ce privește documentele, lucrurile materiale, cât și timpul, prioritățile, alegerile.

#80

Ne putem ține promisiunile? Chiar dacă folosim cuvinte în care ne încredem, pe care le rostim cu toată sinceritatea, vom face tot ce ne stă în putință să le respectăm?

#78

Mi-e ciudă că nu pot să-mi exprim în cuvinte sentimentele. Fie că sunt de bucurie, de extaz, recunoștință, sau cele mai adânci supărări și gânduri, nu îmi pot descrie trăirile interioare.

#77

Uneori am momente de împlinire, merg pe stradă zâmbind, având sentimentul că vreau să sar de fericire. Sunt foarte recunoscătoare că le pot împărți cu cineva, că se bucură alături de mine.

#76

Mereu găsesc ceva care mă nemulțumește. Nu știu dacă mă ajută să mă plâng, să mă descarc, sau îmi consum energia inutil, când aș putea să n-o fac, să trec mai repede peste acele momente.

#75

Uneori vreau să mă las de școală, că nu mai pot. Dar știu că nu sunt singurul care trece prin asta, am avut parte de atâtea, și ar fi stupid să renunț, să n-o termin.

#73

Mi-e ciudă că în disperarea de a face pe plac tuturor, uit să mă pun pe primul loc, atât pe mine, cât și pe persoanele pentru care sunt o prioritate...

#72

E așa de plăcut să ai un prieten care te cunoaște atât de bine, știe când ai nevoie de ajutor, și ți-l acordă fără măcar să-i ceri.

#70

Cel mai rau in viata e sa nu întâlnești persoane in care sa ai incredere

#68

Mă îndoiesc că-mi voi găsi echilibrul, între viața personală, profesională, socială.

#65

Uneori sunt rea fără motiv. Țin în mine supărări, frustări, și în cele din urmă mă descarc pe persoanele care nu merită...

#61

Vreau să am o carieră de succes, nu mă dau în vânt după o viață familială.

#59

Mă întristează faptul că nu sunt mulțumită de cum arăt. Deși multă lume îmi spune că sunt frumoasă, parcă m-aș privi cu niște ochelari prăfuiți, care deformează realitatea.

#58

Am fost, sunt și voi fi mereu sincer cu mine?

#57

Mi-e teamă că din cauza orgoliului voi îndepărta persoanele care țin la mine.

#55

Vreau să călătoresc, să ajung să cunosc întreaga lume, toate culturile, modurile de viață, tot ce e mai bun și frumos în oameni. Deși mă fascinează peisajele, arhitecturile, vreau să cunosc mult mai mult de atât, nu doar să fiu un observator al atracțiilor turistice.

#53

M-am obișnuit să nu am încredere în oameni, dar sunt foarte grele momentele în care simt că nu mai am încredere în mine, că mă rătăcesc, că nu mă mai recunosc.

#52

Doare când depui un efort să ajuți pe cineva, și nu numai că nu ești apreciat, ci pare că se întoarce împotriva ta...

#50

Mă simt de parcă toată lumea din jurul meu aleargă în toate direcțiile, iar eu sunt singura care stă pe loc si las viața să treacă pe lângă mine.

#41

Sunt dezamăgit că nu apreciez mai des ceea ce am.

#40

Regret că uneori uit noaptea să-mi spun rugăciunea înainte de culcare.

#39

Mi-e frica ca nu-mi voi gasi locul in lume

#33

Știu că niciodată nu voi fi îndeajuns de bună pentru societate, nu-mi pasă. Vreau doar să fiu suficient de bună pentru persoanele care țin la mine. :)

#31

Vrem atâtea de la viață. Când vom învăța că avem deja atât de multe pentru a fi cu adevărat fericiți?

#30

Aș vrea să fiu liniștită cu adevărat, să uit de toate grijile pentru un moment.

#28

Mă gândesc cu teamă la viitor, că nu voi face alegeri bune, că nu voi excela la locul de muncă, că nu voi fi fericită, că lucrurile nu vor ieși cum îmi doresc.

#26

Uneori am prea multe emoții, le confund, le amestec, nu mai știu de mine, nu mai înțeleg nimic.