Rezultate găsite: 17


#439

În momentul în care afli că una din cele mai dragi persoane are grave probleme de sănătate, șocul provocat te face să realizezi că toate problemele zilnice sunt niște nimicuri. Sănătatea e pe primul loc, restul oricum se rezolvă, chiar și fără agitație...

#394

Cum să nu se enerveze oamenii necunoscuți unii pe alții din lucruri mărunte, dacă în familie sunt certuri, dușmănie, ciudă, lăcomie...

#370

Mi se pare urât din partea unui iubit să plece în vacanță fără iubită sau vreun membru al familiei.

#261

Mama chiar este o ființă atât de dragă, nu ar trebui conștientizat acest lucru doar cu ocazia unei zile.

#220

Mi-e dor de casă. Locuiam într-un oraş mai mic, apoi am mers la facultate într-un oraş mai îndepărtat, cu gândul că voi avea posibiltăţi mai mari de a-mi crea un viitor mai bun. Deşi pot spune că m-am acomodat aici, dorul de familie mă apasă îngrozitor...

#152

Zilele trecute am avut cel mai mare conflict în familie, am simțit că nu se mai poate face nimic încât să ne împăcăm, să fim ca înainte. Era o atmosferă foarte tensionată între noi. Ne evitam privirile, nu ne schimbam vorbe, păreri, sentimente, treceam unii pe lângă alții ca niște străini. Deși mai existau alte încercări nereușite, nu știu cum, s-a întâmplat în această dimineață să avem toți inițiativa de împăcare: am vorbit, am încercat să rezolvăm problemele, să fim toți cât de cât mulțumiți. Am reușit să trecem peste, să putem sta împreună în același loc fără să mai simțim vreo tensiune, am început din nou să jucăm cărți și să ne amuzăm pe diferite teme. Am învățat că acele clipe de distanțare nu-și aveau rostul, doar ne măcinau pe interior, inutil... A fost o adevărată lecție de viață, să ne prețuim mai mult...

#124

Mi-e dor să mă mai uit la un film alături de familie, să stăm împreună, fără să fie atmosfera tensionată. Oricât de mult încercăm să vorbim despre asta, să rezolvăm neînțelegerile dintre noi, nu putem face să fie ca înainte. Acest lucru mă macină pe interior.

#123

Mi-e atât de dor de vechile momente de familie. Când ne înțelegeam cu toții bine, când ne jucam cărți sau rummy și puteam vorbi despre orice. Timpul, supărările, certurile din cauza orgoliului ne-au schimbat, atât pe noi, cât și relația noastră strânsă. Acesta este cel mai mare regret al meu, și oricât aș încerca să îndrept lucrurile, să vorbesc despre asta, nu vom putea reveni la cum am fost înainte. În fiecare zi mă gândesc la asta, și mă întristez enorm.

#122

Regret fiecare supărare pe care i-am adus-o mamei...

#119

Mi-e ciudă că mereu fac ceva ce nemulțumește pe cineva drag.

#82

Îmi pare rău că nu-mi pot arăta toată aprecierea părinților. Mi-e oarecum jenă să le amintesc de câte au făcut pentru mine, dar nu vreau să creadă că sunt indiferent.

#73

Mi-e ciudă că în disperarea de a face pe plac tuturor, uit să mă pun pe primul loc, atât pe mine, cât și pe persoanele pentru care sunt o prioritate...

#61

Vreau să am o carieră de succes, nu mă dau în vânt după o viață familială.

#60

Nu am avut parte de un tată, un unchi, sau un bărbat în familie care să mă alinte. Nu-mi dau seama dacă frumoasele cuvinte ale prietenului mă încălzesc sufletește, sau îmi stârnesc o dezamăgire, un gust amar...

#23

Am fost admisă la o facultate de prestigiu, din alt oraș, dar nu mă voi duce acolo, nu vreau să-mi supun părinții la eforturi financiare.

#15

Mi-e frică să nu fiu pusă în situația de a alege între părinți și partener.

#13

Nu vreau să mai fie ceartă în familie! :(