Rezultate găsite: 33


#257

Mi-aș dori ca oamenii să fie mai indulgenți, mai pașnici și răbdători, iubirea și colaborarea să se răspândească mai ușor decât ura.

#210

Urăsc oamenii care cred că ești perfect doar dacă ești slab ca o creangă sau ai pătrățele, că ești nimeni și nimic dacă nu ești popular sau dacă părinti tăi nu sunt bogați, că trebuie să îți cumperi încălțăminte si haine scumpe și originale și să arăți că ești mai bun decât alți, oamenii care cred că e mai bine sa fi prost decât urât, și că prieteni adevarați nu există. Îi urăsc!

#179

Impactul pe care il ai asupra oamenilor intr-o zi se va reflecta asupra ta.

#177

Desi ma pricep sa sutin oamenii si imi place sa par puternica in fata lumii, defapt in spatele fiecarui cuvant care ma face sa par puternica se ascunde opusul.

#175

Mi-e teamă să nu ajung ca acele persoane care își dau silința să facă o grămadă de lucruri bune, și tot nu sunt apreciate cum merită...

#171

Mi se pare pueril din partea mea că încă mă mai deranjează faptul că oamenii sunt ofensați când te comporți cu ei la fel cum s-au comportat ei cu tine.

#162

Detest superficialitatea de orice fel: în muncă, în relație, în vorbe sau fapte.

#159

Mi se pare amuzant când oamenii se dau superiori, fără să fie cazul, și dau greș "cu succes".

#157

Mi-e ciudă că deseori altruismul este confundat cu naivitatea.

#156

Vreau să nu mai uit că tot ce ofer mi se întoarce. Fie că este de bine sau de rău, chiar dacă nu vine de la persoana căreia i-am transmis, tot îmi voi primi răsplata sau pedeapsa.

#142

Ma dor nedreptatile care se desfasoara in fiecare zi...

#115

Mă tem că răutatea din jur mă va influența și pe mine. Nu cred că am puterea și curajul de a nu mă schimba într-un mod negativ.

#109

Mi-e frică să vorbesc cu alții la telefon.

#108

Uneori mă bucur când ceva îmi reușește, doar pentru a face în ciudă persoanelor care nu mă plac deloc.

#107

Adesea nu mă simt integrat.

#106

Nu știu de ce n-am chef să vorbesc cu nimeni, dar îmi lipsesc anumite persoane.

#105

Vreau să îi conving pe alții de miracolele zilnice. Dar dacă încep să le vorbesc, mă vor considera nebun sau un părtinitor la vreo sectă. Cum să nu ne bucurăm de florile, copacii, culturile care cresc din niște simple semințe, de absolut tot ce ne oferă natura? De ce nu ne bucurăm și nu apreciem sănătatea, lucrurile materiale și abstracte de care avem parte? De ce căutăm mereu ceva rău, de care să ne plângem sau să îi dramatizăm lipsa? De ce suntem mai ușor influențați de tot ce e negativ? De ce uităm să ne gândim la noi, la ce trebuie să facem bine? De ce nu încercăm să fim primii care fac un pas spre bine, spre a ajuta pe altcineva? Ne e frică să fim modelul pe care vrem să-l vedem în altcineva...

#104

Uneori mă gândesc câte persoane nu mă suportă.

#101

Aș vrea să am mai mulți prieteni în viața reală. Mă refer la oameni de încredere.

#97

Nu știu de ce aleg să fiu nesinceră cu mine și cu cei din jur. Afirm că nu-mi plac lucrurile romantice, dar când sunt singură mă uit la filme de dragoste și sper să am parte de asemenea povești. Spun că n-am nevoie de ajutorul altora, pentru că nu vreau să rămân datoare. De multe ori spun că totul e în regulă, când adevărul e complet altul. Nu pot fi sinceră nici măcar cu mine, cum aș putea să fiu cu cei din jur?

#93

Cel mai trist mi se pare când o persoană nu vrea să se dezvolte, să-și îmbunătățească competențele, să învețe lucruri spirituale și profesionale. Chiar este neliniștitor, atât pentru acea persoană, cât și pentru cei din jurul său.

#92

Nu suport când oamenii fac greșeli gramaticale banale.

#87

Regret că deși simt compasiune, nu fac nimic să ajut când este nevoie, când am ocazia...

#86

Vreau mereu o persoană de încredere, care să țină la mine și să nu mă lase indiferent de orice. Dar când mă gândesc că am avut de multe ori ocazia de a fi eu acea persoană, și am dat greș, realizez că nu mai merit. Voi încerca însă să fiu, cred că astfel, mă voi ajuta pe mine.

#70

Cel mai rau in viata e sa nu întâlnești persoane in care sa ai incredere

#53

M-am obișnuit să nu am încredere în oameni, dar sunt foarte grele momentele în care simt că nu mai am încredere în mine, că mă rătăcesc, că nu mă mai recunosc.

#52

Doare când depui un efort să ajuți pe cineva, și nu numai că nu ești apreciat, ci pare că se întoarce împotriva ta...

#39

Mi-e frica ca nu-mi voi gasi locul in lume

#33

Știu că niciodată nu voi fi îndeajuns de bună pentru societate, nu-mi pasă. Vreau doar să fiu suficient de bună pentru persoanele care țin la mine. :)

#32

Nemulțumirea celorlalți mă dezamăgește profund...

#29

Aș vrea să putem vorbi noi între noi, oamenii, la fel de ușor cum o facem cu animalele.

#27

Nu mai vreau atâta dramă pe facebook!!!

#14

M-am săturat ca lumea să profite de ajutorul meu, la școală, la locul de muncă, oriunde în societate.