Rezultate găsite: 75


#468

Se încearcă evoluția pe tot mai multe domenii (știință, tehnologie), dar ca umanitate mergem tot mai în jos. Lăcomia și nepăsarea ne devorează sufletul și ne învăluie cu totul.

#467

Urăsc când văd pe cineva comentând de altcineva că nu face un lucru bun. Se dă deștept, dar știe doar să dea din gură, să facă e total incapabil.

#466

Îmi plac tare mult oamenii care apreciază și respectă seriozitatea, implicarea și responsabilitatea altora.

#464

Lumea se plânge că se trăiește greu în această țară, dar: traficul e infernal (deci oamenii au bani să-și cumpere mașină și să consume o grămadă de combustibil), terasele sunt populate, multe cărucioare de cumpărături sunt pline cu de toate, mulți mofturesc că au mult mai multe decât strictul necesar. Sunt doar niște observații sincere :)

#463

În rândul studenților, nu suport că atunci când cineva nu se află în situația de a lucra sau de a face 2 facultăți în paralel, este perceput inferior. Ceilalți sunt preocupați de acel cineva: ”Cum îți ocupi tu timpul?”, ”Ce motive ai să te stresezi?”.

#461

Sunt o grămadă de vânători care omoară de plăcere animale ce n-au nicio vină - doar că încearcă să supraviețuiască în casa lor, pădurea. Unul din vânători este atacat de un urs, vestea ajunge știre, iar lumea e gen ”Ia uite ce rapid e ursul, ce agresiv, ce l-a atacat pe om, bine că nu l-a omorât”. Zilnic găsesc tot mai multe motive să disprețuiesc oamenii în general.

#458

Dacă nu ai bunăvoința să ajuți în orice fel de situație, măcar să nu faci rău...

#456

Deși e atât de ușor, nu mai judeca pe oricine. Nu știi toate întâmplările și evenimentele prin care a trecut. Nu ne naștem cu ură, ci o dobândim...

#452

Unele adevăruri rămân nespuse, pentru că mulți consideră adevărul o ofensă.

#445

Suntem înconjurați de atâta răutate, încât atunci când cineva oferă sau face benevol ceva bun, restul cred că e o șmecherie sau un motiv ascuns.

#444

De ce suntem așa de ușor influențați? Trebuie să găsim un echilibru în a fi open-minded, dar și în a menține punctul de vedere.

#440

Dacă nu e chiar nimeni care să-ți poarte pică, fie ceva nu este în regulă, fie nu știi bine persoanele care te înconjoară.

#431

Credeam că tinerii, în general, sunt educați și civilizați, dar greșeala mea că eu cred în oameni mai buni...

#427

Sunt atâtea situații în viață în care ți se impune să devii afurisit sau dușmănos, pentru că te saturi de grijile care ți se aduc dacă ești prea indulgent...

#422

Consider că, de vreme ce copiii învață să fie batjocoritori, individualiști și competitivi încă de la cea mai fragedă vârstă, noi ca oameni suntem un mare eșec!

#419

Amabilitatea poate fi contagioasă, iar cei afectați pot fi molipsiți cu un zâmbet dulce. De ce asta nu se poate răspândi în societate?

#417

Cred că una din marile noastre probleme este faptul că de obicei accentuăm părțile rele și observăm doar "personaje" negative: există medici, oameni ai legii și mulți alții care își face grozav treaba, chiar și în lipsa recompenselor directe.

#410

Cum s-a creat în lume o atâta debandadă și deviație de la normalitate?

#408

Exprimă-ți natural ideile și faptele, lumea oricum interpretează după propriul plac.

#399

Observ tot mai mult că oamenii care, din punctul de vedere al standardelor societății, au job-uri josnice (de făcut curat în locuri publice), sunt de fapt oamenii educați, cinstiți și care merită respect!

#394

Cum să nu se enerveze oamenii necunoscuți unii pe alții din lucruri mărunte, dacă în familie sunt certuri, dușmănie, ciudă, lăcomie...

#387

Mi-aș dori ca oamenii să se mulțumească cu lucrurile pe care le au, și să nu-și caute fericirea în obiecte.

#384

Sper că nu sunt mulți în situația mea, dar uneori simt că răutatea din jur mă învăluie și nu are niciun rost să fiu altfel decât restul...

#383

Îmi doresc ca oamenii să aibă convingerea că și faptele lor, oricât ar părea de mici, pot avea un impact puternic în anumite cazuri. Rămâne la latitudinea lor dacă o fac într-un mod pozitiv sau nu.

#363

Pur si simplu,nu pot sa-i inteleg pe unii oameni.De ce oare se straduiesc cu totii sa para ceea ce nu sunt cu adevarat?De ce incearca cu totii sa impresioneze prin orice fac?Si culmea este ca avem si "instinctul de turma",daca unul este intr-un fel trebuie sa fie toti la fel,daca unul face ceva trebuie sa faca si celalalt.

#361

Acel moment cand tu critici pe cineva fiind constient de faptul ca nici tu nu esti mai presus. Unde a ajuns lumea asta?! Cata rautate am ajuns sa avem in noi?!

#346

Îmi doresc ca omul să se simtă cu adevărat liber și fericit cu ceea ce are, nu constrâns de obligații și griji.

#340

Mi-aș dori ca oamenii ce fac fapte majore (sau chiar radicale) să nu ia în considerare doar propriul interes.

#339

Mi se pare că tot mai multe lucruri se degradează: muzica, lucrurile nemateriale, relațiile umane, societatea în general.

#337

Detest că oamenii sunt neglijenți cu lucrurile ce nu le aparțin...

#308

Mi-ar plăcea ca lumea să nu mai fie ofensată de orice nimicuri.

#304

Mă îngrijorează dominarea pe care tehnologia o are asupra oamenilor.

#303

Mă irită mult când văd ce oameni sunt considerați "vedete".

#302

Mi-aș dori ca cei răsfățați să nu mai fie așa egoiști.

#291

Mi-e ciudă că lumea este într-o agitație continuă.

#288

Mi-aș dori ca oamenii să-și investească timpul și banii în educație, cel puțin în propria educație.

#284

Nu înțeleg de ce nu mai avem loc unii de ceilalți. Majoritatea preferă să doboare pe cineva decât să se concentreze pe propria evoluție.

#282

Mă supără foarte tare răutatea. Este atât de neplăcut să întâlnești persoane care se pot plânge de orice și judecă constant.

#279

Nu-mi place comoditatea exagerată a altor persoane. Preferă să ocolească orice lucru banal ce poate fi făcut de alții.

#276

Detest că oamenii preferă să ia mașina chiar și pentru drumuri foarte scurte.

#264

Știu că există miracole diverse, dar numai când mă gândesc de câte ori o mașină a trecut pe roșu și nu am avut accident pentru că "ceva" m-a făcut să fiu atent și să nu trec imediat la verde, devin brusc recunoscător pentru tot ceea ce trăiesc.

#263

Vorbesc mai des cu animalele decât cu oamenii din jurul meu.

#257

Mi-aș dori ca oamenii să fie mai indulgenți, mai pașnici și răbdători, iubirea și colaborarea să se răspândească mai ușor decât ura.

#210

Urăsc oamenii care cred că ești perfect doar dacă ești slab ca o creangă sau ai pătrățele, că ești nimeni și nimic dacă nu ești popular sau dacă părinti tăi nu sunt bogați, că trebuie să îți cumperi încălțăminte si haine scumpe și originale și să arăți că ești mai bun decât alți, oamenii care cred că e mai bine sa fi prost decât urât, și că prieteni adevarați nu există. Îi urăsc!

#179

Impactul pe care il ai asupra oamenilor intr-o zi se va reflecta asupra ta.

#177

Desi ma pricep sa sutin oamenii si imi place sa par puternica in fata lumii, defapt in spatele fiecarui cuvant care ma face sa par puternica se ascunde opusul.

#175

Mi-e teamă să nu ajung ca acele persoane care își dau silința să facă o grămadă de lucruri bune, și tot nu sunt apreciate cum merită...

#171

Mi se pare pueril din partea mea că încă mă mai deranjează faptul că oamenii sunt ofensați când te comporți cu ei la fel cum s-au comportat ei cu tine.

#162

Detest superficialitatea de orice fel: în muncă, în relație, în vorbe sau fapte.

#159

Mi se pare amuzant când oamenii se dau superiori, fără să fie cazul, și dau greș "cu succes".

#157

Mi-e ciudă că deseori altruismul este confundat cu naivitatea.

#156

Vreau să nu mai uit că tot ce ofer mi se întoarce. Fie că este de bine sau de rău, chiar dacă nu vine de la persoana căreia i-am transmis, tot îmi voi primi răsplata sau pedeapsa.

#142

Ma dor nedreptatile care se desfasoara in fiecare zi...

#115

Mă tem că răutatea din jur mă va influența și pe mine. Nu cred că am puterea și curajul de a nu mă schimba într-un mod negativ.

#109

Mi-e frică să vorbesc cu alții la telefon.

#108

Uneori mă bucur când ceva îmi reușește, doar pentru a face în ciudă persoanelor care nu mă plac deloc.

#107

Adesea nu mă simt integrat.

#106

Nu știu de ce n-am chef să vorbesc cu nimeni, dar îmi lipsesc anumite persoane.

#105

Vreau să îi conving pe alții de miracolele zilnice. Dar dacă încep să le vorbesc, mă vor considera nebun sau un părtinitor la vreo sectă. Cum să nu ne bucurăm de florile, copacii, culturile care cresc din niște simple semințe, de absolut tot ce ne oferă natura? De ce nu ne bucurăm și nu apreciem sănătatea, lucrurile materiale și abstracte de care avem parte? De ce căutăm mereu ceva rău, de care să ne plângem sau să îi dramatizăm lipsa? De ce suntem mai ușor influențați de tot ce e negativ? De ce uităm să ne gândim la noi, la ce trebuie să facem bine? De ce nu încercăm să fim primii care fac un pas spre bine, spre a ajuta pe altcineva? Ne e frică să fim modelul pe care vrem să-l vedem în altcineva...

#104

Uneori mă gândesc câte persoane nu mă suportă.

#101

Aș vrea să am mai mulți prieteni în viața reală. Mă refer la oameni de încredere.

#97

Nu știu de ce aleg să fiu nesinceră cu mine și cu cei din jur. Afirm că nu-mi plac lucrurile romantice, dar când sunt singură mă uit la filme de dragoste și sper să am parte de asemenea povești. Spun că n-am nevoie de ajutorul altora, pentru că nu vreau să rămân datoare. De multe ori spun că totul e în regulă, când adevărul e complet altul. Nu pot fi sinceră nici măcar cu mine, cum aș putea să fiu cu cei din jur?

#93

Cel mai trist mi se pare când o persoană nu vrea să se dezvolte, să-și îmbunătățească competențele, să învețe lucruri spirituale și profesionale. Chiar este neliniștitor, atât pentru acea persoană, cât și pentru cei din jurul său.

#92

Nu suport când oamenii fac greșeli gramaticale banale.

#87

Regret că deși simt compasiune, nu fac nimic să ajut când este nevoie, când am ocazia...

#86

Vreau mereu o persoană de încredere, care să țină la mine și să nu mă lase indiferent de orice. Dar când mă gândesc că am avut de multe ori ocazia de a fi eu acea persoană, și am dat greș, realizez că nu mai merit. Voi încerca însă să fiu, cred că astfel, mă voi ajuta pe mine.

#70

Cel mai rau in viata e sa nu întâlnești persoane in care sa ai incredere

#53

M-am obișnuit să nu am încredere în oameni, dar sunt foarte grele momentele în care simt că nu mai am încredere în mine, că mă rătăcesc, că nu mă mai recunosc.

#52

Doare când depui un efort să ajuți pe cineva, și nu numai că nu ești apreciat, ci pare că se întoarce împotriva ta...

#39

Mi-e frica ca nu-mi voi gasi locul in lume

#33

Știu că niciodată nu voi fi îndeajuns de bună pentru societate, nu-mi pasă. Vreau doar să fiu suficient de bună pentru persoanele care țin la mine. :)

#32

Nemulțumirea celorlalți mă dezamăgește profund...

#29

Aș vrea să putem vorbi noi între noi, oamenii, la fel de ușor cum o facem cu animalele.

#27

Nu mai vreau atâta dramă pe facebook!!!

#14

M-am săturat ca lumea să profite de ajutorul meu, la școală, la locul de muncă, oriunde în societate.